Legendarul regizor Steven Spielberg se alătură cineaștilor care cred în viața lungă a cinematografelor, în ciuda contextului global atât de fragil. Regizorul, în vârstă de 74 de ani, a semnat un editorial în revista britanică EMPIRE, în care explică de ce cinematografele sunt un loc atât de special pentru cinefili, ba chiar este sigur că acestea vor avea viață lungă, dacă reușesc să iasă din impasul provocat de pandemia de coronavirus.
„În actuala criză a sănătății, unde cinematografele sunt închise sau prezența este drastic limitată din cauza pandemiei globale, încă mai am speranța și sunt convins că, atunci când va fi în siguranță, publicul va reveni la filme. M-am dedicat întotdeauna comunității noastre de cinefili, care iubește mersul la cinema. Ne părăsim casele pentru a merge la film, formând o comunitate, un sentiment pe care îl impărtășim cu alți străini, care au plecat și ei din casele lor și s-au așezat alături de noi în sala de cinema. Într-un cinematograf, te uiți la filme cu alte persoane dragi din viața ta, dar și în compania străinilor. Aceasta este magia pe care o experimentăm atunci când ieșim să vedem un film, o piesă de teatru sau un concert sau un act de comedie. Nu știm cine sunt toți acești oameni în jurul nostru, dar când experiența ne face să râdem, să plângem sau să contemplăm, o facem împreună și atunci când luminile se aprind și ne părăsim locurile din sală, toți acei oamenii alături de care revenim inapoi în lumea reală, nu se mai simt complet străini. Am devenit o comunitate, deopotrivă în inimă și spirit, împărtășind timp de câteva ore o experiență puternică. Acel scurt interval dintr-un cinematograf nu șterge multe lucruri care ne despart: rasă, clasă, credință, sex sau politică. Dar țara noastră și lumea noastră se simt mai puțin împărțite, mai puțin fracturate, după ce o mulțime formată din necunoscuți a râs, a plâns, a sărit din scaune împreună, în același timp, în sala de cinema. Arta ne cere să fim conștienți de particularitate și universalitate, ambele simultan. Și de aceea, dintre toate lucrurile care au potențialul de a ne uni, niciunul nu este mai puternic decât experiența comunitară a artelor. ” a scris Steven Spielberg, al cărui film, West Side Story, ar trebui să fie lansat în cinematografe la finalul acestui an.
Cineastul nu este singurul care vede speranță în viitorul industriei cinematografice, iar eseul său face parte dintr-o editie specială a revistei Empire, în care regizorul britanic Edgar Wright a selectat momente importante ce sărbătoresc istoria glorioasă a cinemaului, dar și cele mai frumoase amintiri din cinema pe care le-au trăit staruri ca Daisey Raidley, Spike Lee sau Daniel Craig.
Nolan: Cinematografele au nevoie de ajutorul nostru
În primăvara anului trecut, când aproape toată planeta era în lockdown, Christopher Nolan a fost primul care a scris un eseu despre importanța cinematografelor, despre nevoie de susținere a acestei industrii din partea publicului, dar și de ce crede că cinematografele nu vor dispărea. De altfel, el a insistat foarte mult ca TENET, marele său film de acțiune să fie lansat în cinematografe, oferind o speranță unei industrii în colaps.
”Cinematografele alcătuiesc o parte vitală din viața socială americană. Ele vor avea nevoie de ajutorul nostru”, așa este intitulat editorialul lui Nolan.
In acest editorial, Nolan vorbește extrem de uman și frumos despre oamenii care țin în viață un cinema, dar pe care rar îi vedem sau la care ne gândim rar când spunem CINEMA, acel loc unde ne ducem cu prietenii să ne simțim bine sau să ne relaxăm.”Când oamenii se gândesc la filme, primele lucruri care le vin în minte sunt starurile de cinema, studiourile, eleganța și strălucirea. Dar industria de film este despre toată lumea: angajații care lucrează la bar, tehnicienii care mânuiesc echipamentele, cei care vând bilete, cei care programează filmele, cei care vând publicitate, dar și oamenii de la curățenie, care fac curat în băi și cinematografe. Oameni simpli, mulți plătiți cu ora, nu cu un salariu fix neapărat, acești oameni își câștigă existența având grijă de unele dintre cele mai democratice adunări publice din societatea noastră . […] Cinematografele sunt locurile unde socializăm, ne întâlnim cu cei apropiați, unde angajații servesc povești mulțimilor care vin să se bucure alături de prieteni, pentru o seară. Ca cineast, munca mea nu poate fi niciodată completă fără acesti lucrători și publicul pe care ei îl întâmpină.”
