Întunericul ne sperie pe cei mai mulți dintre noi. În întuneric ne descoperim cele mai mari frici, temerile capătă formă, iar cele mai înspăimântătoare lucruri par la doar un pas distanță de noi.
Și totuși, oare, întunericul ascunde numai Răul? Există un loc unde întunericul scoate la suprafață cele mai frumoase emoții, unde în locul fricii descoperim curajul. Unde cele mai frumoase vise devin realitate, sub ochii noștri, pe un perete pictat direct din sufletele noastre, ale tuturor, devenind un singur suflet.
Există un întuneric unde, dacă ți-e frică, nu ești singur, ai mereu pe cineva alături, care își descoperă curajul sub aceeași cupolă de întuneric, și împreună ieșiți la final, la lumină, învingători.
Există un întuneric în care poți fugi de temerile tale pentru a descoperi un univers infinit, în care ceea ce ne sperie ne face mai puternici la final. Uneori, ieșim din acel întuneric râzând, alteori plângând, atinși fiind de o emoție ce ne transformă fără să o simțim.
Există un întuneric în care freamătul vocilor noastre face ecoul să tresară de bucurie, un loc unde toți suntem unul și unul suntem toți… unde plângem, râdem sau stăm amuțiți împreună…
Există un loc unde întunericul te îmbrățișează și îți face ziua mai bună, un loc de unde nu abia aștepți să ieși, ci abia aștepți să te întorci.
Sălile de cinema ne duc dorul, în întuneric, și ne așteaptă, blânde, să le trecem pragul, pentru a reveni la viață la auzul râsetelor noastre, la bucuria îmbrățișării noastre în întunericul lor.
Vom reveni, mai buni, mai curajoși, dar mai ales sănătoși, să ducem mai departe milioane de povești ce ne țin spiritul viu și ne aduc zâmbetul pe buze.
Ne revedem la cinema!
Sursa foto: Unsplash/Felix Mooneeram
