„Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.” (Frank Herbert, DUNE)
DUNE face parte din filmele care vor influența de acum încolo arta cinematografică. Un regal vizual, care ne duce, asemeni unui vis, pe un tărâm fascinant, al unei lumi grandioase și spectaculoase, ce suscită imaginația fanilor de peste 50 de ani. DUNE, regizat de Denis Villeneueve ne oferă cea mai bună ecranizare de până acum a celebrului roman scris de Frank Herbert.
Acesta este triumful său, până în acest moment, în materie de regie. Villeneuve dă tot ce are mai bun din el, din toată experiența acumulată. Fiecare film anterior a pregătit drumul către capodopera sa. Și cumva, simți o familiaritate în anumite momente, scene sau gesturi care îți aduc aminte de Arrival sau Blade Runner 2049. Dar nu este un sentiment de uzură, din contră, ci de o familiaritate a unor elemente care alcătuiesc și definesc stilul regizoral al lui Villeneuve.
Pentru mine, Dune a fost ca un vis, la finalul căruia mi-a părut rău că m-am trezit.

Sigur, ca să pot trage o concluzie, va trebui neapărat să văd al doilea film. Așa cum spune zâmbind un personaj la final ”this is only the beginning”.Insă prima parte este foarte bine construită pentru ce va urma.
Dacă nu știti nimic despre DUNE și nu întelegeți ce este cu toată nebunia din jur, cel mai bine o vă convingeți mergând și vâzându-l. Pentru că DUNE este genul de film pentru care s-a inventat cinematograful, genul de film care încununează evoluția tehnologiei în materie de cinema. De aceea, este cea mai reușită ecranizare de până acum, pentru că astăzi industria benefiază de cele mai bune instrumente și tehnologii pentru a reda povestea cosmică imaginată în DUNE.
Citind zilele acestea diferite păreri și reacții ale fanilor, am descoperit un comentariu care cred că reflectă cel mai bine cât de reușit este Dune. Fanul respectiv spunea că a citit romanul DUNE acum 30 de ani și a iesit copleșit de la film pentru că totul era exact așa cum și-a imaginat el. Asta este o dovadă în plus că Villeneuve chiar iubește materialul sursă, că acest film a fost proiectul său de suflet.

CITESTE ȘI: DUNE, cel mai așteptat film al anului. De ce continuă universul DUNE să fascineze generații întregi
Sinopsis : Călătoria mitică și emoționantă din „Dune” spune povestea lui Paul Atreides, un tânăr strălucit și talentat, născut cu un destin măreț, dincolo de înțelegerea sa, care trebuie să meargă pe cea mai periculoasă planetă din univers – Arrakis – pentru a asigura viitorul familiei și poporului său. Pe măsură ce forțele malefice izbucnesc într-un conflict legat de exclusivitatea pentru furnizarea celei mai prețioase resurse din univers -”mirodenia”- , care se regăsește doar pe această planetă – resursă capabilă să deblocheze cel mai mare potențial al umanității – vor supraviețui doar cei care își pot cuceri frica.
Pe scurt, povestea din DUNE este centrată în jurul celor două case – Atreides (să zicem cei buni ) și Harkonnen (să zicem cei răi) – care se luptă pentru a deține supremația pe planeta Arrakis (cunoscută și sub numele de Dune), singura din Univers pe care există ”Mirodenia”, o resursă care poate prelungi viața, poate fi folosită drept combustibil, dar și care îți permite să vezi în viitor. Pe această planetă locuiesc Fremenii, care au fost persecutați și uciși de Casa Harkonnen timp de sute de ani. Vedeți analogia cu Orientul Mijlociu, petrolul și forțele străine care se războiesc pentru a deține resursa de bază ?

S-a spus despre DUNE că nu poate fi ecranizat, au mai încercat și alții în trecut și au eșuat. David Lynch s-a încumetat, dar varianta sa din 1984, nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor. A mai fost o mini-serie din anii 2000, dar nici aceea nu a ieșit prea bine. Un roman filosofic, ecologist, cu multe alegorii și cu un univers atât de vast, încât are nevoie de propriul glosar, DUNE a fost considerat mereu drept una dintre cele mai ample și complexe opere literare science-fiction.
Villeneuve reușeste să ne ofere o privire în complexitatea lui DUNE, dar într-un mod simplu, ce poate fi urmărit și de un spectator nefamiliarizat cu romanul lui Frank Herbert. Regizorul canadian, care este pasionat de DUNE încă din adolescență, a creat un spectacol vizual, cu decoruri impresionante, costume perfecte pentru spațiul și actiunea filmului. Totul se desfășoară gradual, dar asta nu înseamnă că vei da ochii pe spate de plictiseală, din contră. Villeneuve îți lasă spațiu să te poți bucura de toate detaliile de pe marele ecran, să te plimbi alături de eroi pe planeta Arrakis.
Distribuția își face treaba onorabil, fiecare actor este potrivit cu personajul său, doar că momentan, nu prea au avut momente să strălucească. Javier Bardem face un rol bun, chiar dacă apariția este scurtă. Personal, cred că Timothee Chalamet surprinde foarte bine durerea și povara retrăite de Paul Atreides. Nu mi-a displăcut nici varianta lui KyleMacLachlan din filmul lui Lynch, dar îl prefer pe Chalamet. Evident, Stellan Skarsgard este înfricoșător în rolul Baronului, o prezență care te va bântui, chiar dacă nu este atât de des prezent pe ecran. Apreciez decizia lui Villeneuve de a-l face pe antagonist mai amenințător, în locul portretului caricaturizat pe care l-am văzut până acum. Zendaya, deși a fost puternic folosită în turneul de promovare, și personajul ei este unul cheie, nu are parte de foarte mult scene în acest primul capitol, dar cel mai probabil, personajul său va fi mult mai prezent în al doilea capitol, ținând cont de importanța sa pentru desfășurarea acțiunii.

Desigur, nu putem vorbi despre DUNE și să nu ne referim la coloana sonoră. Ca de obicei, Hans Zimmer este cel care dă viața și emoțiile filmului, construind o muzică simbolică, cu sunete ce te ating la propriu. Sunt câteva pasaje absolut minunate, care alcătuiesc singure un univers propriu, în care sunetul dansează printre dunele de nisip.
Denis Villeneueve a decis să împartă filmul în două părți pentru a putea reprezenta întregul roman si bine a facut, pentru ca povestea este mult mai complexa decat ce am vazut in acest film. Aceasta a fost, așa cum vedem și în deschiderea filmului, doar Partea I. Cei de la Warner Bros. așteaptă să vadă ce încasări va strânge primul film, apoi va da undă verde și pentru partea a II-a, dar surse apropiate studioului spun că mai mult ca sigur fanii se vor bucura și de continuare. Nu stiu daca va exista vreodata versiunea perfecta, dar aceasta face cinste materialului sursa.

Pentru mine, DUNE este la fel de bun ca un film Lord of The Rings si peste Star Wars (despre care se spune ca este mult influențat de universul Dune). Sunt câteva scene poetice, de atmosferă, ce surprind o intimitate pe care ți-e straniu să o identifici cu un film de o așa magnitudine, dar această intimitate există, la fel cum este în toate filmele lui Villeneuve și poate tocmai de aceea mereu găsesc ceva frumos în poveștile sale cinematografice.
DUNE este un film foarte reușit, care te face să rămâi fascinat de ceea ce ai văzut pe ecran timp de două ore și jumătate. Și mai ales, te face să îți dorești să te intorci imediat ce lumina s-a aprins in sala de cinema.
Așteptând partea a doua, ca pe un vis…