DUNE, cel mai așteptat film al anului. De ce continuă universul DUNE să fascineze generații întregi

”Fear is the mind-killer”

Frank Herbert – DUNE

Filmul eveniment al acestui an este, fără îndoială, DUNE, regizat de Denis Villeneuve. Producția science-fiction urmează să intre în cinematografe începând din 22 octombrie 2021.

Acesta este filmul pe care l-am așteptat cel mai mult în acest an, la care m-am entuziasmat la fiecare nouă lansare de poster, teaser, trailer etc. Am revăzut primul trailer de zeci de ori, am ascultat pe repeat, pe Spotify, varianta lui Hans Zimmer după Pink Floyd, piesă folosită în primul trailer. Mi-am ținut respirația când am văzut pentru prima dată imaginile cu celebrii Sandworms, din noua versiune. Si probabil că, voi fi la fel de fascinată în sala de cinema, când imi voi trăi un mic vis cu ochii deschiși, desfăsurându-se pe marile ecrane. Pentru că DUNE este ca un vis…

Cinefilli entuziasmați spun chiar că DUNE ar putea fi filmul deceniului, iar eu, la rândul meu, am așteptări foarte mari. Dar de ce este atât de mare hype-ul în jurul acestui film?

Cel mai bun roman din literatura science-fiction

Romanul DUNE a fost scris de Frank Herbert în 1965 și a devenit cel mai bine vândut roman de science-fiction din toate timpurile. Fără DUNE nu am fi avut Star Wars, dar și multe alte filme science-fiction de calibru ce au dat naștere unor universuri cinematografice cu un succes uriaș în rândul fanilor.

Dar cine este Frank Herbert și cum a luat naștere romanul DUNE? Frank Herbert, nascut in SUA, avea 40 de ani când a început să scrie DUNE, într-un moment al vieții sale nu foarte prielnic. În 1959, a început documentarea, dedicându-și tot timpul acestei activități, soția sa, Beverly, fiind cea l-a susținut financiar. Inpirația pentru roman i-a venit în timp ce se documenta pentru un articol despre un experiment al Departamentului Agriculturii Statelor Unite, în cadrul căruia se foloseau anumite tipuri de iarbă pentru a stabiliza dunele de nisip care ar fi putut „înghiți” orașe întregi, lacuri, râuri, autostrăzi. Articolul nu s-a mai materializat, dar așa s-a născut ideea pentru roman.

Timp de 6 ani, Herbert și-a căutat inspirația și a continuat documentarea. Un produs total al culturii libertane de pe coasta Pacificului din SUA, Herbert era foarte încrezător în sine, dar și dornic de a cunoaște și a experimenta. Documentarea s-a extins, iar de la dune de nisip s-a ajuns la civilizații, societăți și ecosisteme. Dunele de nisip au devenit mai mult, dupa ce a fost intrigat de ideea că ar putea fi posibil să se proiecteze un ecosistem, pentru a inverzi un mediu ostil precum cel din deșert. Inițial, povestea sa despre dune și deșert a fost publicată sub două scurte nuvele, dar, nemulțumit fiind de rezultat și dornic să revină asupra poveștii, Herbert le-a compilat și dezvoltat în ceea ce avea să devină cel mai popular roman science-fiction din istorie.

DUNE a primit recunoștința supremă în domeniul literar al genului S.F, primind atât Premiul Nebula, cât și Hugo, cele mai prestigioase trofee. Dar, succesul nu a venit peste noapte, ci a devenit un roman cult în rândul anilor, gradual, în anii ’60 și 70. Mai mult, peste 20 de edituri au refuzat să publice romanul, ba chiar circulă o poveste cum că unul dintre editori ar fi spus atunci când a refuzat că ”posibil să fac greșeala deceniului, dar…”

Tematicile complexe ale Universului DUNE: ecologie, terraformarea, tehnologie, evoluție, revoluție și filosofie

Evident, dacă ați citit romanul, știți că DUNE înseamnă și este mult mai mult decât o poveste despre o planetă misterioasă, in inima deșertului. Tocmai de aceea, complexitatea tematicilor, pe mai multe niveluri, și cadrul ficțional, social și politic au transformat totul în așa numitul Universul Dune.

Dar, ca să facem o scurtă sinteză, saga Dune se petrece la zeci de mii de ani în viitor și prezintă istoria unei civilizații care a interzis calculatoarele, dar a dezvoltat tehnologii avansate, alături de abilități mentale și fizice. Pentru imperiu se dovedește vitală planeta deșertică Arrakis, singura sursă cunoscută de melanj, cea mai valoroasă substanță din univers.

Mirajul DUNE asupra cinematografiei

DUNE nu a fascinat doar cititiorii, ci și Hollywood-ul. Canadianul Denis Villenueve nu este primul cineast care s-a îndrăgostit atât de tare romanul lui Herbert încât a simțit nevoia să îl ecranizeze. David Lynch a încercat în anii ’80 să redea pe marele ecran acest univers, însă rezultatul nu a fost deloc strălucit, iar varianta sa din 1984 a fost destul de criticată, nefiind o onoare pentru cariera reputatului cineast. Însuși Lynch a spus că nu dorește să își mai amintească de acel film și nu are nicio intenție să vadă noul film, regizat de Denis Villeneuve.

Dar, mai există o altă poveste interesantă, care a suscitat imaginația fanilor, lăsându-i zeci de ani să se întrebe ”ce ar fi fost dacă…”.

În anii ’70, regizorul de origina chilenă, Alejandro Jodorowsky plănuia să transforme DUNE în cel mai mare film realizat vreoadă, iar planurile sale mărețe deja suscitaseră interesul multor profesioniști, din diverse domenii.

Cineastul adunase în jurul acestui proiect o echipa extraordinară de colaboratori: zona grafică și visuală ar fi fost acoperite de artiști precum Jean ‘Moebius’ Giraud sau H.R. Giger, pentru coloana sonoră erau luate în calcul trupe de progressive rock ca Tangerine Dream, Mile Oldfield, dar și Pink Floyd. În distribuție, s-ar fi aflat legende ale marelui ecran printre care Orson Welles, Gloria Swanson, David Carradine, dar și artiști precum Mick Jagger, dar și celebrul Salvador Dali. Ar fi fost poate cel mai excentric proiect realizat vreodată la Hollywood.

Lucrurile începuseră să fie puse în mișcare; artistul Moebius a lucrat pentru aceasta variantă un storyboard care conținea nu mai puțin de 3000 de desene pentru întregul film, Frank Herbert, la rândul său, s-a implicat personal pentru a strânge 2 milioane de dolari din bugetul total de 9.5 milioane de dolari necesar pentru realizarea producției. Salvador Dali, poate cel mai excentric personaj implicat în film, care ar fi urmat să-l joace pe Împărat, dorea să devină cel mai bine plătit actor de la Hollywood la acea vreme și solicita să fie plătit la oră. Jodorowsky i-a propus să îl plătească cu 100.000 de dolari per minut, dar să apară doar 5 minute pe ecrane, iar restul replicilor să fie spuse de o versiune robotizată a aceluiași personaj. Culmea, Dali a fost de acord, cu condiția să păstreze ”robotul” pentru propriul său muzeu.

Dar, marea problemă care a dus la îngroparea definitivă a acestui proiect a fost durata filmului. Regizorul chilean nu dorea sub nicio formă să facă un compromis în acest sens, pentru a reflecta cât mai bine vastul univers din romanul lui Frank Herbert, pe care îl considera la nivel de capodoperă a literaturii universale. Jodorowsky considera că o durată ideală ar fi fost între 10 și 14 ore, fiind posibil doar dacă producția ar fi fost împărțită în mai multe părți, dar Hollywood-ul nu a acceptat asta. Mai mult, cineastul a declarat în trecut că a trimis scenariul său, care includea schite, desene și alte elemente de storytelling, către toate marile studiouri de la acea vreme și toate au refuzat. Însă, spune el, consideră că scenariul său a fost influență pentru filme precum Star Wars, seria Alien, Terminator sau Flash Gordon. Fără DUNE, nu am fi avut Star Wars!

Un nou capitol: un vis din copilărie, un regizor vizionar și cel mai ambițios proiect din cariera sa

S-a spus despre DUNE că nu poate fi ecranizat, ținând cont că versiunile cinematografice anterioare (cea a lui David Lynch, a lui Jodorowsky – care nu a mai fost realizat și mini-seria tv din anii 2000) nu s-au ridicat tocmai la nivelul așteptărilor. Dar, un regizor ambițios visa să ecranizeze DUNE încă din adolescență, când se îndrăgostise de roman. Talentul și ambiția l-au adus chiar la cârma filmărilor și așa a luat naștere Dune Movie (2021), pe care il vom vedea în câteva zile în cinematografele din toată lumea, inclusiv în România.  

Denis Villeneuve, în vârstă de 54 de ani, este un regizor canadian, care a devenit rapid unul dintre cei mai aclamați cineaști ai momentului, oferindu-ne filme foarte apreciate precum Incendies, Sicario, Prisoners, Arrival, Blade Runner 2049. Filmele sale au o estetică vizuală diferită, și chiar și acele producții la scară largă – precum Blade Runner 2049 – păstrează din intimitatea unui film indie.

Villeneuve este considerat acum singurul regizor capabil să redea o ecranizare fidelă romanului, care să îi impace pe fani, dar și pe critici. În plus, este stăpân pe el că nu va pierde din mâini controlul. Interesant este că, după Blade Runner 2049 – continuare a filmului cult Blade Runner din 1982 – care a fost intens lăudat de critici, dar nu a făcut cifre spectaculoase în box-office, Hollywood-ul nu s-a temut să îi dea pe mână poate cel mai ambițios proiect al ultimilor ani.

”După ce am regizat Blade Runner 2049, am știut că am dobândit cunoștinețele necesare și că sunt pregătit să preiau un proiect de proporții grandioase, așa cum este DUNE” a declarat Villeneuve. Astfel, cineastul a pornit în căutarea distribuției pefecte și a găsit-o: Timothée Chalamet (tânărul protagonist Paul Atreides), Oscar Issac (tatăl lui Paul, Ducele Leto Atreides), Rebecca Ferguson (mama lui Paul, Lady Jessica), Zendaya (Chani), Josh Brolin (Gurney Halleck), Jason Momoa (Duncan Idaho), Dave Bautista (Glossu “Beast” Rabban), Stellan Skarsgård (antagonistul Baron Vladimir Harkonnen) și Javier Bardem (Stilgar).  Și cum orice proiect grandios are nevoie de coloană sonoră pe măsură, cine putea să creeze muzica dacă nu însuși Hans Zimmer?

Să filmezi DUNE nu este o misiune deloc ușoară, dar să termini filmările în plină pandemie, poate fi cu adevărat o provocare, așa că multe elemente și scene au fost regizate de la distantă, dar pasiunea l-a făcut mereu să meargă mai departe pe regizorul canadian. ”Am citit Dune când aveam 13 sau 14 ani, și de atunci visez să îl ecranizez, este un proiect de suflet, eram un tânăr adolescent care descoperea o cu totul altă lume, de care nu mă puteam dezlipi. A rămas cu mine peste ani, m-a bântuit. În plus, temele propuse sunt atât de actuale, pe toate planurile, de la situația mediului înconjurător și temele ecologice, și până la aspectul religios, social. Am fost uimit de cât de inteligent era scris. Dune este cel mai mare vis pe care l-am avut, cea mai mare provocare și mă bucur că am fost înconjurat de oameni la fel de pasionați ca și mine, inclusiv Hans Zimmer” .

Villeneuve a păstrat toate marile teme filosofice ale romanului, dar a vrut să creeze și spectacol, în același timp. ”Cel mai important lucru pentru mine a fost să păstrez aventura și acel sentiment de epopee. Nu am vrut ca complexitatea poveștii să fie în calea valorii de divertisment, a puterii filmului, a valorii emoționale a filmului. Am vrut ca acest film să fie o călătorie grandioasă pentru spectator, pe toate palierele”. Pentru cinefili avizați, nu ai cum să nu faci o comparație între Dune și Lawrence of Arabia, filme care exprimă într-un mod fascinant puterea dunelor de nisip, mirajul pe care aceste peisaje îl au asupra protagoniștilor, dar și al spectactorilor.

Pentru a reda acest impact, Villeneuve a ales să filmeze cu camere IMAX, bucurându-se de imersia pe care acest format le-o oferă spectatorilor, datorită rezoluției, ecranului uriaș și a tehnologiei care stă în spate. ”Am vrut ca natură să troneze peste oameni, să arătăm măreția ei. Am vrut să eman mai mult ideea de oameni umili în fața forței naturii, pentru că noi nu putem controla natura. Iar tehnologia IMAX permite și creează această verticalitate care îți poata da senzația de vertigo, făcându-te parte din film, dar în același timp, oferă o intimitate deosebită asupra personajelor, în cadrele de aproape. Acest contrast intre intimitate și un univers vast a fost și unul dintre motivele pentru care am vrut să regizez DUNE” a povestit Villeneuve într-un interviu pentru Wired.

În roman, personajele feminine sunt centrale și joacă un rol esențial,  așa că Villeneuve și-a mutat atenția, prima dată, către personajele feminine, pe care le consideră cel mai important aspect. Femeile au putere și vizibilitate în varianta lui Villeneuve pentru că ”il avem pe Paul Atreides în centru, dar mama lui, Lady Jessica, este lângă el, un personaj cheie, iar acțiunea este cumva centrată în jurul acestor două personaje, iar eu mi-am dorit să aduc DUNE în secolul XXI, să mă asigur că există egalitate între vocile de gen”.

Cu siguranță, viziunea lui Villeneuve va umple chiar și anumite găuri sau puncte mai slabe din carte, cum ar fi reprezentarea Baronului Harkonnen, care a fost infățisat într-un mod ridicol în varianta lui Lynch, și prezentat ca o caricatură mai mult, în roman. La fel și Paul Atreides, care este cumva imaginea perfecțiunii. Iar Villeneuve a căutat elementele umane pentru ca niciunul dintre aceste personaje să nu se regăsească la extremele polului opus, iar spectatorii să poată rezona cu ele.

Villeneuve a decis încă de la început că va filme DUNE în două părți, pentru a putea reda complexitatea poveștii, așa că povestea se va încheia cu un alt doilea film.

Așa că știți ce aveți de făcut în acest weekend, bucurați-vă de DUNE așa cum merită, pe cel mai mare ecran posibil, la fel cum o voi face și eu! Abia aștept să impărătășesc alături de voi impresiile vizionării. Eu cred că voi fi cucerită!

Ne vedem la cinema!