În toamna acestui an, s-au împlinit 5 ani de la premiera filmului Blade Runner 2049, continuarea cunoscutului film science-fiction din anii ’80, Blade Runner, cu Harrison Ford, regizat de Ridley Scott.
Unii numesc Blade Runner 2049 drept cel mai bun sequel cyberpunk făcut vreodată. Alții l-au apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune filme science-fiction, iar pentru unii dintre cinefili această peliculă a reprezentat inițierea în unul dintre genurile cele mai populare ale cinematografiei, dar și al literaturii.
Anii ’80 au însemnat în literatura de specialitate momentul care a clădit mișcarea artistică numită cyberpunk. Acesta este un subgen al literaturii science-fiction, ce prezintă viitorul ca unul distopic, o combinație a unei vieți dezolante într-o lume hight tech, ca o antiteză a evoluției tehnologice în detrimentul evoluției omului. In timp ce tehnologia este super dezvoltată și realizările știintifice sunt din ce în ce mai remarcabile, omul își pierde identitatea de sine, trăiește în sărăcie și decadență. Într-un mod poetic, putem spune că cyberpunk-u arată pactul cu diavolul pe care omul îl face pentru a avansa tehnologic : pierderea sufletului și a umanității, trăind într-o lume sintetică, falsă, lipsită de emoție.
‘K’: To be born is to have a soul, I guess.
K (Ryan Gosling) in Blade Runner 2049
Popularitatea tematicilor a făcut ca cyperpunk-ul să îmbrace mai multe fațete și să se extindă către toate tipurile de artă, inclusiv sau mai ales în cea cinematografică. Cyberpunk-ul este opusului mainstream-ului, și abordează teme filosofice precum statusul ființei care este nevoită să își reevalueze și adapteze coordonatele ce il definesc : subiectivitate, spațiu, timp.
Curentul cyperpunk a luat naștere în anii ’60 și ’70, fiind popularizat de către autori precum Phillip K. Dick, autorul romanului după care s-a inspirat Blade Runner, Roger Zelazny, John Brunner, Philip José Farmer. Acești scriitori au examinat impactul culturii drogurilor, al tehnologiei și al revoluției sexuale, toate teme care au definit epoca contemporană. În 1984, genul a devenit supra popular datorită romanului Necromancer, scris de William Gibson, considerat unul dintre autorii de căpătăi al acestui gen și unul dintre cei mai influenți din istoria genului literar science-fiction.
La vremea aceea, acești autori nu intuiau cât de influente vor ajunge operele lor și cât de actuale vor fi unele dintre temele abordate de ei în urmă cu 30-40 de ani cel puțin.
CITESTE SI: FILME CARE M-AU INFLUENȚAT (I): Blade Runner: visează androizii oi electrice?
Una dintre aceste capodopere este romanul Do Androids Dream of Electric Sheep? scris de Phillp K. Dick și ecranizat sub numele Blade Runner, în 1982, de Ridley Scott. Cyperpunk-ul folosește instanțe ale prezentului pentru a-și imagina viitorul, iar în Blade Runner, toate temerile și incertitudinile omului cu privire la viitor sunt expuse sub o atmosferă apăsătoare, noir, sumbră, ce naște întrebări filosofice din partea spectatorului: ce ne definește ca oameni? Ce ne face umani? Este Deckard om sau android? Poate lumea noastră să fie îmbunătățită de mașinării? Pot aceste mașinării să imite emoțiile până ajung să și le înșusească? Aici puteți citi pe larg un articol extins despre universul Blade Runner.
Între cele două filme Blade Runner există o legătură foarte interesantă: dacă viziunea lui Ridley Scott ridica întrebarea unde ne vom afla peste 35 de ani?¸ versiunea lui Denis Villeneuve ne arată exact unde am ajuns.
Blade Runner 2049 se petrece la 30 de ani după evenimentele din filmul original, când un nou vânător de replicanți – ofițerul LAPD „K” (Ryan Gosling) descoperă un secret de mult timp îngropat ce are potențialul de a scufunda în haos ce a mai rămas din societate. Descoperirea îl face pe K să demareze o anchetă cu scop final de a-l găsi pe Rick Deckard (Harrison Ford), fost vânător de replici umane, care a fost dat dispărut de trei decenii.
Blade Runner 2049 evocă foarte bine toate temerile individului din filmul original, iar multe dintre amenințările distopice s-au adeverit în sequelul regizat de Villeneueve. Trebuie să țineți cont că spre deosebire de original, acest film este conținut original, nu are la bază alt roman scris, ci doar inspirat de povestea lui Phillip K.Dick, deci presiunea era și mai mare pentru ca sequelul să se ridice la nivelul așteptărilor. Și nu este deloc ușor când vorbim de un film cult, unul dintre cele mai influente și apreciate din cinematografia ultimelor decenii.
Ce admir mereu la Villeneuve și poate tocmai de aceea se numără printre regizorii mei preferați, este că face proiecte de suflet, cu pasiune, abordează teme despre care este pasionat, care îl fascinează și se simte mereu asta în filmele sale. Stie sa surprinda esenta universurilor pe care le picteaza cu atata candoare pe ecranele de cinema. Așa că Villeneuve și echipa s-au întrecut pe ei înșiși, oferindu-ne cu Blade Runner nu doar un film extraordinar, care a continuat cu onoare povestea din cel original, dar și unul dintre cele mai bune sequel-uri făcute vreodată. Mulți îl numesc drept cel mai bun sequel cyberpunk realizat vreodată.
Dar care sunt acele elemente ale succesului și care fac din acest film unul memorabil? În primul rând, trebuie să vorbim despre estetica acestui film. Când vezi ce a reusit să facă Ridley Scott în urmă cu 40 de ani, pare ireal. Astăzi, tehnologia este mult mai accessibilă, și te ajută să creezi lumi ce odinioară ar fi fost imposibil de realizat, sau implica o muncă titanică și bugete mult prea mari pentru a putea realiza astfel de lumi.
Villeneueve se află la a treia colaborare cu directorul de imagine Roger Deakins, care ne oferă o nouă capodoperă vizuală. Nu există cadru de care să nu te îndrăgostești în Blade Runner 2049, precum în majoritarea filmelor a căror regie de imagine poartă semnătura lui Deakins. Nu degeaba a primit și Oscarul, în sfârșit, pentru acest film, după 13 nominalizări!
În Blade Runner 2049, viitorul are o beatitudine otrăvitoare, îmbibată în exces și vanitate, dar care reflectă acea frumusețe a dezolării umane. Culorile sumbre, care se transformă în culori puternice, pe măsură ce acțiunea avansează, cadrele spectaculoase cu o lume super tehnologizată, hologramele, mașini futuriste, ploaia de neoprit, sunt câteva elemente care constuiesc ADN-ul vizual de neconfundatr al operelor cinematografice Blade Runner. Iar in 2049, Villeneuve readuce toate aceste elmente din filmul original, dar le transformă în contextul viitorului imaginat. Și să mai pomenesc și de poate, cea mai creativă scenă din sex realizată vreodată în filme? Nu dau spoilere, vedeți filmul 😊.
Mai este un aspect – cum arată orașul viitorului? La lansare, Blade Runner era considerat filmul care arăta viitorul peliculelor SF și a schimbat cu totul fața cinematografiei. Imaginea Los Angeles-ul din 2019 care deschide filmul este una iconică pentru lumea cinematografică și una dintre scenele mele preferate din toate timpurile. Însă, vă aduceți aminte de acele scene apocaliptice cu Los Angeles, în 2020, când California a fost mistuită de incendii de vegetație? Cinefilii au asociat imediat imaginile din filmul din 2017 cu realitatea. Aici puteți descoperi mai multe despre influența arhitecturală pe care a avut-o Blade Runner asupra orașului Los Angeles.
Blade Runner a devenit celebru și pentru coloana sonoră fantastică semnată de Vangelis, ce a devenit un personaj în sine. Ei bine, iată că nu credeam că un alt compozitor va reuși să surprindă atât de bine atmosfera și spiritul acestui film. Dar când te cheamă Hans Zimmer, orice este posibil 😊. De această dată, muzica este mai puțin melancolică, mai simplă, dar mult mai concisă și pătrunzătoare.
Blade Runner 2049 rămâne cel mai bun sequel cyberpunk realizat vreodată. Villeneuve oferă o atenție incredibilă fiecărui detaliu, fiecărui obiect de decor, iar meticulozitatea lui Villeneuve se simte în fiecare cadru, în fiecare secventă și dialog. Estetica vizuală, îmbinată cu suspansul, dar și jocul potrivit al actorilor, face ca Blade Runner 2049 să treacă testul timpului, iar amatorii genului vor reveni oricând cu plăcere. Pentru că ești purtat într-o călătorie cinematografică prin care simți că asiști la un act de creație major, pe care chiar dacă nu reușești să-l înțelegi pe deplin, nu te poți opri din admirat.
